Maria, fata care iti ureaza bun venit in lumea dulce de la Zexe Braserie
„Asociez fiecarui client cate o prajitura si fiecarei prajituri, o stare”
Sunt cunoscuti mai degraba prin creatiile lor. Scena lor este laboratorul, iar prajiturile pe care le creeaza sunt vedetele. Ei, cofetarii, sunt de obicei „undercover”. Munca lor este completata de ospatari, vanzatori, organizatori de evenimente si multi altii. Pentru ca da, in spatele vitrinelor cu prajituri apetisante, sta o intreaga echipa. Fie ca sunt implicati direct sau nu in crearea dulciurilor, fiecare dintre ei este la fel de important in Zexe Braserie. Prin proiectul „Meet the Team”, ne propunem sa va facem cunostinta cu toti.
Maria Chiru face parte din echipa Zexe Braserie de la inceput si este fata care ne vinde prajiturile. Iar cand spunem ca le vinde, mai, mai ca nu le prezinta in Power Point. Pune mult suflet in recomandari si asociaza cate o prajitura fiecarui client, in functie de temperament, trasaturi si alte indicii „secrete”. Cel mai mult vinde „Le Petite Antoine”, prima ei dragoste, care nu se uita niciodata. Aranjeaza prajiturile in vitrina, in fiecare dimineata, in functie de stare, cu aceeasi iscusinta cu care un designer aranjeaza hainele pe manechine. Nici nu concepe cum ar fi sa vanda credite la banca, de exemplu, in loc de prajituri. Cu ea, toti iubitorii de dulciuri care ne trec pragul, calatoresc in istorie, la mare sau in viitor. Dar mai multe propunem sa o intrebam chiar pe Maria.
De cat timp lucrezi la Zexe Braserie?
Sunt la Zexe Braserie inca din aprilie, de cand s-a deschis.
Unde ai lucrat pana atunci, in ce domeniu?
Lucrez de mica in acelasi domeniu, in vanzari. La inceput am lucrat in magazinul parintilor mei, iar ulterior, intr-un supermarket cu produse destinate ingrijirii bebelusilor.
Cand ai cunoscut-o pe Ana Consulea?
O stiu pe Ana de noua ani. Am terminat acelasi liceu, Ana este sora fostei mele colege, Diana.
De ce ti-ai dorit sa lucrezi la Zexe Braserie? Pasiunea pentru dulciuri este in fisa postului?
Ha ha 🙂 A fost un interviu de angajare la nivel de gand. Urmaream postarile Anei si mi-am spus ca mi-ar placea sa lucrez alaturi de ea, pentru ca transmitea pasiune pentru ceea ce face si acest lucru mi-a placut. Telepatie sau coincidenta, la doua saptamani, Ana m-a sunat si m-a intrebat daca as vrea sa lucrez la noua ei braserie. Am acceptat pe loc. Cat despre pasiunea pentru dulciuri, este de la sine inteleasa 🙂 In fiecare zi imi propun sa ma apuc de slabit.
Cum este sa vinzi prajituri? Practic, cu fiecare prajitura, vinzi fericire.
Sa vinzi prajituri este o arta, desi in primele saptamani am avut trac. Acum le stiu pe toate, chiar le visez, la propriu. Sa va povestesc ultimul vis: eu iubesc maimutele, iar saptamana trecuta am visat un pui de maimuta careia ii impleteam sandale din portocala confiata, dar nu orice fel de portocala, ci portocala de pe prajitura George Enescu, pentru cunoscatori. Pentru necunoscatori, va astept la braserie sa o incercati. Si, da, vinzi fericire, mai ales atunci cand empatizezi cu clientii, lucru care se intampla de cele mai multe ori. Obisnuiesc sa asociez foarte des cate o prajitura fiecarui client, iar de cele mai multe ori imi iese.
Care este diferenta dintre a vinde credite, la banca, spre exemplu, si a vinde prajituri?
In primul rand, nu stiu sa vand credite la banca si cred ca m-ar frustra maximum daca ar trebui sa fiu nevoita sa o fac. Cand vinzi prajituri, vinzi placere, si, cum toti tanjim dupa ea, este perfect. La Zexe Braserie, am invatat cum este sa cumperi un produs care iti este prezentat cu pasiune si suflet.
Care este relatia ta cu prajiturile?
Ah, prajiturile… Le-am iubit dintotdeauna, doar ca cele realizate de Ana au o finete aparte, pe care am avut ocazia sa o cunosc si sa o simt doar lucrand aici. Imi place sa le aranjez dimineata, la linie, in ritmul meu, si cred ca si lor le place. In aproape patru luni de cand lucrez la braserie, mi-am dat seama ca asez prajiturile in vitrine mereu altfel, in functie de starea pe care o am in acea dimineata.
Te-ai gandit vreodata sa te faci cofetar?
M-am gandit, insa nu cred ca as putea sa le prepar. Am o problema cu cantitatile 🙂 M-am gandit ca mi-ar placea sa glasez insa. Privind din afara, pare a fi o munca ce te tine ancorat in prezent si asta imi place.
Cum este sa lucrezi intr-o cofetarie, in raiul prajiturilor? Cum faci fata ispitelor de zi cu zi?
Sa lucrezi intr o cofetarie este foooarte ispititor, cel putin in cofetaria noastra. Dupa cum ziceam la inceput, in fiecare zi imi propun sa ma apuc de slabit. Pe langa asta, imi place ca este mereu un flux de oameni, iar mie imi plac oamenii. Si, culmea, imi lasa impresia ca si ei ma plac pe mine. Oamenii care ne trec pragul vin binedispusi si pleaca la fel, iar asta ma incarca pozitiv.
Care este prajitura ta preferata de la Braserie?
Este o intrebare foarte grea si am sa va spun care sunt prajiturile mele preferate, pentru ca, oricum, eu le mananc in functie de stare. La inceput, prajitura mea de suflet a fost Le Petit Antoine, dar, cum am ajuns sa-l mananc aproape compulsiv, sentimentele mele pentru el au scazut in intensitate, noroc ca Ana s-a gandit la Passion. Eu le spun clientilor ca Passion este verisorul „micutului Antoine”. Peche Choco mananc cand mi se face dor de mare si mananc Jardin d’Eden cand ma gandesc la ce voi fi eu peste cinci ani. Este foarte fina si trezeste in mine speranta. Si lista poate continua, mi-am construit o serie de tabieturi in functie de fiecare prajitura.
Ciocolata sau vanilie, pe care o preferi?
Ciocolata Icam si vanilie de Madagascar, clar!
Povesteste-ne o experienta frumoasa cu un client al braseriei.
Ar fi multe, insa o sa va povestesc o experienta care mi-a intarit convingerile. Dupa cum va spuneam, asociez prajiturile cu un anumit context din viata mea, iar clientilor le asociez si lor cate o prajitura. Obisnuieste sa vina la braserie un cuplu: doamna seamana cu Sophia Loren, iar domnul este grasut si simpatic. Dupa ce mananca o falcuta de vitel sau alt preparat din meniul nostru, trec la prajitura, iar eu imi tin speech-ul de cinci minute. Cand ajung la Peche Coco, le spun: „Are blat de cocos, mousse de lime si piersica. Personal, cand o mananc, ma gandesc la scoici, la mare, la nisip…” Doamna rade zgomotos, domnul, nu chiar la fel ca doamna, dar zambeste suficient cat sa i se vada dintii si spun: „Bine, hai sa-l incercam!”. Ultima data, la plecare, doamna mi-a spus: „Ce crezi, sotul meu spune ca ai avut dreptate!” Iar domnul: „Da, da, am stat si m-am gandit unde am mai intalnit gustul acesta si mi-am dat seama ca in Thassos. Imi aminteste de Thassos.” Ce poti sa iti doresti mai mult atunci cand vinzi prajituri, nu doar iluzii? 🙂
Povesteste-ne o experienta frumoasa/amuzanta cu Ana Consulea.
Ana Consuliana, eu asa ii spun. Cu Ana rad zilnic, incepand de dimineata, cand bea un esspreso cu lapte si gheata, fara zahar, pana seara, la ultima comanda. Si cand imi vorbeste serios, eu rad, pentru ca transmite ca si cum urmeaza o stire de ultima ora si nu ai cum sa fii serios. Ii mai spun Lenuta, de la Elena Ceusescu, asta cand e autoritara. Dupa ce se calmeaza, radem zgomotos.
Ai posibilitatea sa vezi ce doreste publicul. Care sunt gusturile bucurestenilor, ce prajituri prefera?
Simt ca ii impresioneaza faptul ca gasesc la noi prajituri cu incarcatura istorica. Unii dintre ei regasesc aici gusturi demult apuse. Clientii trecuti de a doua tinerete spun: „Mancam asta cand eram tanar, intr-un anumit loc”, iar treaba asta te emotioneaza foarte tare. De asemenea, ii bucura ca la noi exista diversitate, calitate si bun gust, iar pentru aceste lucruri sunt dispusi sa plateasca. Este o placere reciproca.
Care este cea mai vanduta prajitura de la Zexe Braserie?
Clar, Le Petit Antoine! 🙂
Cele mai multe prajituri vandute la o comanda – clientul care a cumparat cele mai multe prajituri.
Lasand torturile la o parte, cel mai mult am vandut unui singur client cate trei prajituri din fiecare sortiment si zilnic aveam 14-15 prajituri in vitrine. Calculati voi.
