Caracatita

Mi s-au intamplat astazi doua lucruri si nu ma pot decide care este mai important, asa ca va povestesc despre amandoua:

I. Ca tot omul, intorcandu-ma de la munca, ma opresc la Mega sa imi iau un vin rosu (de obicei, imi iau de la Braserie, dar azi am omis – soarta??) . Il iau, ma duc la casa, scot banii, dau sa platesc.

– Imi pare rau, alcool, pana la ora 21:00, nu va putem da.

– Vai, dar de ce?

– Pai…(in soapta)… alegerile.

Poftim!?? Alerg disperata spre celalalt Mega, de peste drum. Iau vinul, ma duc la casa, scot banii, dau sa platesc.

– Imi pare rau, alcool nu putem da, pana la 21:00.

Soc, soc, soc! Extraordinar!

Disperata la gandul ca asta seara nu-mi beau vinul, alerg spre magazinul din colt. Sigur imi dau astia…Iau vinul de pe raft si ma indrept emotionata catre vanzatoare:

– Ah, nu, alcool nu avem voie sa va dam acum. Daca vreti, mai tarziu.

Doamne, Maica Domnului!!! Imi luati vinul de la gura!!!

Ies bulversata si o iau pe strazi. Trebuie sa imi dea cineva vin. Trebuie!

Ma opresc in fata unui butic obosit, la care nu am mai fost niciodata pana acum:

– Va rog, stiu ca nu aveti voie, dar dati-mi un vin!

– Aoleu, pai nu avem cum… ca-s alegerile.

– Stiu, stiu, dar va rog eu, nu spun nimanui. Nu e nimeni, va rog!

– Stati putin… Gica! Doamna vrea un vin.

Din spate iese Gica (arata exact asa cum va imaginati):

– Pai, nu avem voie.

– Va rog eu…

– Daca ne rugati… De care?

– Rosu.

– Dar sa stiti ca e cu 5 lei mai mult, da? Ca ne-ati rugat frumos.

II. Am gasit in dulapul suspendat, in care tinem formele, o caracatita mica. Din pasta de zahar, facuta de mana omului. Prin natura meseriei, fac multe lucruri cu mainile. Cel mai important dintre acestea fiind viata mea. Da, din pacate, viata, ne-o facem fiecare, cu astea doua maini. Nu Ponta, nu Ciolos, nu Dragnea, nu Nicusor Dan. Ei sunt scuze. Scuze pentru nereusita noastra, personala.  Mai multe nereusite personale duc, da, chiar asa!, la o nereusita colectiva. A noastra, ca natie.

Eu, om tanar de 27 de ani, aud  in jurul meu extrem de des ca Romania poate mai mult, ca suntem unde suntem din cauza „nenorocitilor” care ne conduc, ca noi am face mai multe, da’, nah, nu putem, ca e Basescu la putere. Parerea mea este ca suntem perfect bine unde suntem. Suntem acolo unde trebuie sa fie o tara iesita de 27 de ani din comunism. Toate lucrurile necesita timp. Credeti ca daca veneau altii la putere in ’89 nu furau, asa cum au furat cei care au fost? Ba da… Era exact la fel si eram tot aici, acum. Din ce imi amintesc eu, azi este mai bine ca ieri si ieri a fost mai bine ca alaltaieri. Iar alaltaieri a fost mai bine ca acum un an. Acum un an, mai bine ca acum 10, iar acum 10, mai bine ca acum 27. Asa ca, hai sa ne calmam. Sa nu mai traim in trecut sau viitor, ci in prezent.

Faceti ceva voi, cu mainile voastre azi, acum si cereti de la altii abia dupa.  60% dintre noi nici macar nu se deplaseaza la vot, 30% voteaza pentru pixuri, galeti, tricouri, interese si 10% sunt tineri si idealisti. Hai sa nu ne mai prefacem, va rog. Fericirea voastra nu depinde de PSD, USR, PNL… eu nu m-am gandit niciodata cand m-am apucat de ceva la partidul care este la putere. Nu spun sub nicio forma ca nu este important, dar hai sa nu facem din asta un motiv al nereusitei noastre.

Nu am vazut niciodata oameni si muncitori, si saraci. Parole d’honneur, mon cher! Problemele noastre au o singura solutie: munca. Multa, organizata, bine facuta. Se intinde ca o caracatita prin tot sistemul nostru. Daca de la gunoieri, strungari, functionari, bucatari, pana la profesori, doctori… cofetari ne-am face treaba bine, cu pasiune, interes si dedicare, lumea in care traim ar fi cu totul altfel. Avea mamaie o vorba: Huo! La munca, golanilor!

 

Ana Consulea

Ana Consulea

4 Comments Hide Comments

Bravo Ana!
Ai mare dreptate, daca toti ne-am face treaba macar cu o zecime din pasiunea pe care o pui tu in munca ta, am fi mult mai departe!
Dar din pacate astia suntem, ne vindem pe 5 lei sau facem exces de zel si nu gandim cu capul nostru!

Din pacate viata ne-o facem singuri dar sa avem cu ce. Cand minimul pe economie este de nici 400 € iar chiria unei locuinte costa in jur de 250-300 € , nevorbind de facturi , mancare si haine nu stiu daca este vorba de golaneala sau neputiinta. Ca ar face lumea multe , s-ar duce la munca cu drag daca n-ar trai in pat cu coruptia , minciuna si alte vicii la rang de cinste in Romania!

Mare dreptate Ana! Daca nu intelegem putina economie degeaba ne plangem ca salariul minim pe economie este foarte mic. Pai de de unde sa fie mai mare, daca noi de atata producem? Cine sa ne dea?Daca un procent mai mare din noi, persoanele apte de munca ne-am angaja si nu am mai sta pe ajutoare sociale platite de catre procentul mic care munceste, cu siguranta salariul minim ar fi mai mare. Eu mai stiu ca daca mi – am facut treaba constiincios si cu simt de raspundere dupa 1, 2 ani am fost remunerat cu mai mult decat salariul minim pe economie…. Si nu o bagati pe aia cu,, nu sunt locuri de munca!” Daca chiar vrei sa muncesti, se gaseste cu siguranta.

Add Your Comment